duminică, 10 august 2014

Schimbarea în lume


  După fiecare ploaie de vară, aleile din jurul blocului meu se umplu de melci care-și poartă mândri cochiliile în spate. Ei nu înțeleg pericolul care îi așteaptă strabătând drumurile circulate.
În acest context l-am descoperit pe soțul meu adunând melcii, unul cate unul, și lăsându-i liberi, departe de drumul pe care merg oamenii. Mărturisesc că prima oară când l-am vazut n-am înțeles de ce face lucrul ăsta. L-am întrebat nedumerită: „De ce faci asta?” Mi-a zâmbit și mi-a răspuns: „Oamenii se grăbesc să ajungă la casele lor, de multe ori uzi și plini de gânduri. Nu sunt atenți unde calcă și adesea strivesc micile făpturi nevinovate”.
Mi s-a părut foarte interesant, căci până atunci încercasem să-i ocolesc atunci când mergeam, dar nu mă gândisem niciodată să-i dau la o parte din calea celor care ar fi putut să treacă în urma mea.
„Dar nu sunt mulți alți melci la care nici măcar nu ajungi și care sfârșesc până la urmă striviți sub greutatea oamenilor?” am întrebat totuși eu. „Ba da, din păcate sunt”, mi-a răspuns la rândul lui. „Păi și nu crezi că ai putea face altceva cu timpul ăsta? Până la urmă, chiar dacă e minunat ceea ce faci, e plin de melci care n-am cum să conștientizeze că se supun unui risc ieșind pe drum. Și 99,99% din melcii aceia nu au pe nimeni care să-i mute. Cum crezi tu că apare o diferență în lume prin ceea ce faci?”
Soțul meu s-a uitat la ultimul melc pe care îl așeza pe iarbă și a spus doar atât: „Dacă ar putea vorbi, ți-ar spune că am făcut toată diferența din lume”.
povești inspiraționale

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu