Borcanul vieții

Studenții se înghesuiau la cursurile unui profesor înțelept. Într-o zi obișnuită îl așteptau nerăbdători să apară, să audă ce are de spus.

Într-un final și-a făcut apariția și profesorul. Era atât de liniște încât ai fi putut auzi un ac căzând pe podea. Pe o parte a biroului profesorului se află un borcan de sticlă, iar de cealaltă parte o grămadă de pietre de râu. Fără să scoată un cuvânt, profesorul a început cu atenție să așeze pietrele în borcan. Când toate pietrele au fost introduse, s-a întors la studenți și i-a întrebat: „Este borcanul plin?” La care aceștia au răspuns: „Da, profesore, este plin”.

Profesorul a scos însă din geantă o pungă cu mărgele, pe care a început să le răstoarne în borcan, peste pietrele de râu. Când a terminat i-a întrebat din nou pe studenți: „Este borcanul acum plin?” Aceștia s-au uitat puțin nedumeriți unii la ceilalți și au răspuns: „Da. Da, profesore, acum este plin. Da”.

Fără să spună nimic profesorul a început să toarne nisip fin peste pietre și mărgele. Când tot nisipul a fost turnat în borcan, i-a întrebat din nou pe studenți: „Este borcanul acum plin?” Aceștia nu mai erau atât de siguri, dar nisipul acoperise cu adevărat tot borcanul, așa că unii dintre ei un îndrăznit să răspundă: „Da, profesore, borcanul este plin. Acum chiar este plin”.

Profesorul a continuat, luând un pahar cu apă pe care l-a turnat cu atenție în borcan. Când apa a ajuns la marginea borcanului i-a întrebat încă o dată pe studenți: „Este borcanul acum plin?” Cei mai mulți s-au abținut să dea un răspuns, dar vreo doi dintre ei s-au aventurat să spună: „Da, profesore, borcanul este plin. Acum nu mai poate fi introdus altceva”.

Fără cuvinte, profesorul a luat o mână de sare pe care a presărat-o deasupra apei. Când sarea s-a dizolvat în apă, i-a întrebat din nou pe studenți: „Este borcanul acum plin?”

-povesti-inspirationale