Valul mai bate, acelasi.
Raza e treaza in turn.
Cald e nisipul pe plaje,
numai putin daca scurm.
Noaptea-i tarzie, de august.
Orele - horele tac.
Cugetul, cumpana, steaua
grea judecata imi fac.
Murmura dor de pereche,
patima cere raspuns.
Ah, mineralul in toate
geme adanc si ascuns.
Sarea si osul din mine
cauta sare si var.
Foamea in mare raspunde,
creste cu fluxul amar.
Margine-mi este argila,
lege de-asemenea ea.
Sunt doar metalul in febra,
magma terestra, nu stea.
Capat al osiei lumii!
Rogu-te, nu osandi!
Vine candva si odihna
ce ispasire va fi!
Vine candva si odihna
ce ispasire va fi
anilor, aprigei sete,
febrei de noapte si zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu